“Hitler vroia să-i elimine pe cei care îi consideră inferiori. Ca să rămână doar elita. Comuniştii au scăpat de tot ce le era superior. Să fie muncitorii şi ţăranii elita. Românul nu vrea să elimine pe nimeni. Vrea să fim toţi egali. Fără elita. Fără pleavă. E loc pentru fiecare în mediocritate. Să moară şi capra vecinului. Sau să trăiască. Important e doar să fim la fel. Undeva în zona călâie. Gândire de mlaştină. Anti-evolutivă. Anti-revoluţionară. Pot să fie bucăţi de carne în ciorba naţională, dar suprafaţa ei rămâne pururi netedă.
Ciobanul mioritic e vinovat că a ieşit din turmă. Trebuie să platească pentru asta. Şi el o ştie. De aceea îşi acceptă senin pedeapsa. La fel şi meşterii lui Manole. Pentru eşec n-ar fi fost condamnaţi la moarte. Doar pentru succes.
Cu timpul însă, cei care evadau din mulţime au încetat să mai fie pedepsiţi a la patul lui Procust de către locuitorii matricei. De la o vreme oile rătăcite sunt doar aduse pe drumul cel bun. Fără bâtă. Cu blândeţe. Mihail Kogâlniceanu şi alte odrasle de boieri se îmbătau şi începeau să strige ce au auzit şi ei pe la Paris. Vine potera şi stingea neînţelegerea. Cu vorba bună. Şi dulce, moldovenească. Asta a fost revoluţia de la ’48 în Moldova.
“A fost sau n-a fost” are legatură cu revoluţia cum are baba cu mitraliera pe care, cică, o transporta în colivă în zilele lui decembrie ’89. Emisiunea TV din film nu e despre revoluţie. Este procesul public al personajului jucat de Săpdaru. Tot ce vor cei care sună este să demonstreze că profesorul nu a făcut nimic. Că nu e mai breaz ca ei. N-am mişcat un deget şi ne mândrim cu asta. Iar beţivul ăsta a stat şi el cu mâinile în sân. Eşti ca noi. Recunoaşte şi totul e perfect. Fiecare mai bea câte un pahar şi nu mai ştie ce face.
Ce să cauţi la Bucureşti ? Stai aici cu noi. Ca noi. Asta îi spune proprietarul de televiziune amantei. Şi cameramanului. Lasă camera pe trepied. Nu încerca nimic deştept. Şi fiicei. Ce-ti trebuie skiuri ? Dă-te cu sania ca toata lumea. Şi la fel de intransigent e şi cu sine însuşi. Nu se iartă. Se pune singur la bulă, dând citate din dictionarul de filozofie care se potrivesc situatiei ca nuca în perete.
Românului i-a ramas doar responsabilitatea civică de-a arunca cu maron în ventilator. O face din tot sufletul. Cu convingere. Aruncă larg în sus. Ştie că magiunul o să cadă peste toţi. Inclusiv peste el. Nu-l deranjează. Din contră. Exact asta şi vrea. Îi dă sentimentul de apartenenţă. Mirosul de realitate.”
Tudor Voican
Explorand linkurile oferite de danzerouseven acum cateva zile pe grup, am descoperit o revista online care pare intr-adevar de buna calitate, plina de informatii necesare celor interesati , printre altele, de cultura cinematografica. Aceasta revista se numeste PunctFilm, sursa editorialului de mai sus. O recomand cu caldura.
Ea
May 3, 2008
Ea se trezi de dimineata si pleca in tricoul uzat si pantalonii scurti de bumbac pe balcon. Muzica fusese deja provocata sa umple camera si, desi stia ca e impractic din partea ei lasa cantecul sa-i ajunga in inima, in plamani si sa strabata sira spinarii cu viteza crescanda. Fiori reci i se incolaceau in jurul incheieturilor, tintuindu-i talpile de podea si palma de sticla patata de ploaie.
De ce sa se gandeasca la cum a iubit? De ce sa lase trecutul si viitorul sa se a,estece intr-o pictura inchisa la culoare? Stia de unde vine si incotro se indreapta, timpul trece iar ea nu vrea sa-l piarda .
Rupe legaturile de durere si arunca regretele.
A iubit, va iubi fara tagada, iar drumul ei o va duce catre acest lucru. Va sti sa lupte pentru a cobnstrui o cetate de piatra, rezistenta, va invinge si, chiar daca va cadea, intr-un final se va ridica.
Ea se trezise de dimineata si aflase inca odata despre viata si relitate. Ea se intoarse cu spatele la ploaie, ea merse mai departe, iar soarele iesi dintre nori.
